luni, 28 septembrie 2015

Revista și editura Vatra Veche

C O M U N I C A T


La Târgu-Mureş, Centenarul Marii Uniri în 100 de cărţi 

Editura Vatra veche şi-a propus să marcheze Centenarul Marii Uniri (1918 – 2018), cu un proiect editorial original: tipărirea a 100 de cărţi semnate de autori mureşeni, având fiecare inscrisă pe copertă: „100 de cărți pentru Marea Unire. 1918-2018”, cărţile fiind numerotate de la 1 la 100. Din fiecare carte se vor tipări 100 exemplare, iar în noiembrie 2018 vor fi organizate expoziţii cu aceste cărţi în principalele localităţi din judeţul Mureş şi în oraşul Marii Uniri, Alba Iulia. 

Vor fi publicate atât lucrări inedite, cât şi reeditări ale unor autori care nu mai sunt în viaţă.


 Nicolae Băciuț

sâmbătă, 9 mai 2015

Băutorii de apă


S-ar putea să fie un act de patriotism
să faci pietre la rinichi.
Da, act de patriotism!
Într-o tacită tresărire de orgoliu,
românii vor dori să aibă o amintire
sau, cine ştie, poate chiar să recreeze mai târziu,
la o imprimantă 3D megalitică (!),
ceea ce erau odinioară munţii Carpaţi.
Şi pentru aceasta beau apă,
beau multă apă,
în speranţa că în ea să fie dizolvată cât mai multă piatră
din semeţii munţii ce le-au aparţinut odinioară.
Vă rog să nu spuneţi nimănui,
să păstraţi acest secret pentru voi,
fiindcă altfel cei care au venit la noi cu oglinzi şi clopoţei
şi sunt acum proprietarii acestor munţi,
pot să revendice în instanţă şi pietrele voastre de la rinichi.
Pot să demonstreze ştiinţific că acestea, strat cu strat,
au  acelaşi A.D.N. cu munţii peste care sunt proprietari.
Şi să arate că aţi băut deliberat multă apă
ca să le furaţi din munţii pentru care au acum hârtii.
Sigur vor câştiga şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului
şi atunci s-ar putea să vină chirurgi cu instrumente,
care să vă caute la măruntaie.
Popescu şi Ionescu cu familiile lor, pietre din Bucegi.
Amariei şi familia lui, pietre din Ceahlău.
Ion al Glanetaşului, pietre din Rodna.
Miile de familii cu numele Iancu, pietre din Apuseni.
Ba mai mult, puteţi să fiţi acuzaţi şi de furt cu premeditare.
Aţi crezut că rinichii sunt asemeni lunii de pe cer
iar pietrele pot fi ascunse pe partea întunecată?
V-aţi înşelat. Sunt trădători şi printre băutorii de apă.
Nu beau apă pentru că-şi vor,
în ceasul al 13-lea, patria înapoi,
ci pentru a se înfiltra în rândul patrioţilor tardivi.
Vor fi şi pietre de rinichi nereperate.
Puţine, dar vor fi.
Acestea vor fi depuse sub sticlă la Bucureşti,
la  MUZEUL  DEZNĂDEJDII  NAŢIONALE
(muzeu realizat cu fonduri europene nerambursabile),
unde viitorii noştri copii,
veniţi în vizită cu doamna învăţătoare,
vor vedea în carne şi oase
ignoranţa şi neimplicarea civică a părinţilor lor.
Poate vor cere înapoi, cine ştie,
chiar cravatele de pionieri ale acestora
ca să-şi alunge liliecii din somn.



Răzvan DUCAN

în volumul Strigăt din curba lui Gauss, Editura Nico, 2015, pg. 19

sâmbătă, 28 februarie 2015

Ghiocelul


Cricul temperaturii îl ridică până
la gradele de atenţie,
şi totuşi ghiocelul este o problemă
de marketing şi de primă erecţie.

Primăvara vrea să-şi vândă motoarele
din seminţe şi rădăcini,
raliurile din tulpini,
caii putere de sub capota unor pământuri,
înconjurul care trage vânturi.

Cu el ştampilează zăpezile târzii,
îşi urmează steaua ce-l va vesti.

Vede verde prin periscop de fir dat,
câinele frigului, dacă-i legat.

Exonerat, în sfârşit, de multele-i vini,
albul căciuliţei îl scoate-n lumini.

Ridică, prin muşchi de halterofil,
încrâncenarea adulţilor 
pân’ la priviri de copil.